CUVÂNTUL MARELUI MAESTRU

CU OCAZIA CONVENTULUI

DIN 26-27 NOIEMBRIE 5777

 

M.˙.O.˙.R.˙.S.˙.A.˙.A.˙. din România

11 noiembrie 5767 – 26 noiembrie 5777

Astăzi, concelebrăm împreună una din etapele traseului iniţiatic şi tradiţional, conferit de Francmasoneria Universală.

A trecut o decadă de când am intrat într-o nouă etapă a construcţiei Templului, prilej de reflecţii şi de învăţăminte.

În 11 noiembrie 5767, porneam cu speranţa, dar şi cu nestrămutată convingere, că orice Lucrare are stabilitate şi consistenţă numai în caz că se respectă nemijlocit regulile şi etapele construcţiei, că Landmarkurile, Constituţiile şi Regulamentele Francmasoneriei sunt chezăşia muncii bine făcute.

Desigur iniţierea masonică ne legitimează pe noi toţi, dar modul cum înţelegem să ne raportăm faţă de principiile şi regulamentele ancestrale masonice, ne definesc şi ne departajează în realitate. Aceasta nu înseamnă să nu ne adaptăm progresului social şi să nu acceptăm schimbările ce s-ar impune. Schimbările trebuie să pornească de la principii, de la adevăruri verificate. Clamarea acestor principii şi limitarea noastră la practicarea unor formalisme, a formelor fără conţinut, la manifestările exclusiv esoterice ne îndepărtează de scopurile reale ale Artei Regale.

Falselor principii noi le putem opune revalorizarea tradiţiilor spirituale, satisfacţia legitimă a datoriei împlinite, respectul celuilalt şi iubirea sinceră a aproapelui.

Ordinul nostru universal este fondat pe tradiţiile imemoriale ale umanităţii, ale libertăţii de a gândi, a libertăţii de conştiinţă, pentru a ne elibera de lanţurile care ne înlănţuie în viaţa curentă, pentru a ciopli piatra şi a o aduce sub forma sa cubică, la edificiul umanităţii.

Referitor la umanitate, Paul Ricoeur spunea fără responsabilitate nu există umanitate.

Da, trebuie să fim responsabili în acest secol, care a debutat în speranţa informatizată a revoluţiei tehnologice, în speranţele susţinute ştiinţific a eliberării raţionaliste, dar care ne oferă spectacolul unei societăţi aflată într-un derapaj a valorilor sale morale, într-o criză a idealurilor democratice. Trebuie să fim vigilenţi şi combativi pentru a nu accepta nici un recul al libertăţii, al independenţei spiritului, gândirii conştiente şi de a nu sucomba în faţa ignoranţei, fanatismului şi violenţei.

Obscurantismului, dogmelor, fanatismului, puterilor nelegitime, inegalităţilor oportunităţilor, să punem instrucţia pentru toţi, cunoaşterea, sensul datoriei, dragostea aproapelui. În faţa violenţei să opunem stăpânirea sinelui, politeţea (curtoazia), valorile morale, dreptatea, partajul.

Spiritul modern, limitat numai la principiul revoltei, fiul natural al orgoliului omenesc, acest păcat străvechi, în final devine nociv.

 Totodată, Knud Hamsun, marele scriitor şi filosof norvegian, remarca că umanitatea nu avansează decât parcurgând simbolurile.

Ne înclinăm cu umilinţă şi respect în faţa evoluţiei spirituale spre Lumină.  Înţelegem angoasa disputelor şi a căutărilor intelectuale, recunoaştem puterea de purificare a durerii de a cunoaşte. Toate acestea, care sunt încă aspectul cel mai nobil al activităţii umane, nu au nimic comun cu jocurile intelectuale sau politicianiste, care ne invadează, ne tentează, ne corup.

Decada pe care o sărbătorim astăzi face parte din fiinţa noastră. Numărul „zece” este propriu fiecărui om, în el se află cuvântul fundamental pentru om ca fiinţă umană şi pentru atitudinea sa faţă de lumea exterioară (E. Bindel).

Speranţele noastre, în această perioadă, au fost nobile şi mari. Ne-am dorit mai mult decât am reuşit să lucrăm pe şantierul MORSAA. Lucrătorii chemaţi să execute Lucrarea s-au dublat, la fel ca şi numărul Atelierelor. Lucrările se efectuează însă încet, prudent şi temeinic, ţinând cont de posibilităţi şi condiţii. Catedrala spiritului se asamblează în acelaşi timp cu lucrarea materială. Cu toate că rezultatele obţinute nu sunt întotdeauna pe măsura aşteptărilor, trebuie să fim mereu conştienţi că deşi, poate nu vom apuca să fim martorii finalizării proiectelor noastre, important este să nu ne demobilizăm şi să perseverăm.

Francmasoneria oferă prin educaţie şi perseverenţă atingerea dezideratelor morale, necesare progresului construcţiei Lucrării, înaintării pe Via Lucis. Dar pentru aceasta cunoaşterea progresului, adevărului şi dreptăţii devine indispensabilă. Adevărul se află numai în noi, în interiore homine habitat veritas (Sf. Augustin). Numai printr-o educaţie masonică susţinută, care ne implică şi pe noi înşine, vom putea realiza ceea ce Blaise Pascal enunţa neputând să facem ca cel drept să fie puternic, am făcut astfel ca cel puternic să fie drept.

Decada înseamnă prea puţin pentru a ne putea prezenta în Camera de Mijloc, în faţa celor ce cunosc şi aprofundează tainele Artei Regale. Muncind neîncetat asupra Sinelui, la perfecţionarea Eului, împreună şi în Cetate, frecventând şcoala noastră de reflecţie, veritabilă şcoală a vieţii, vom înscrie Lucrarea noastră în congruenţă cu Marea Operă a Francmasoneriei Universale.

Astăzi, după 24 de ani de la primirea Luminii, sunt conştient că nu am depăşit stadiul  de Ucenic. De altfel, întâlnindu-mă recent cu fostul Mare Maestrual GLDF Marc Henry, mărturisind-i că am deja un parcurs de peste 24 de ani. replica sa a fost scurtă şi semnificativă  o, eu am peste 40 ! Experienţa în cioplirea pietrei este puţin spus importantă şi îmi dau seama că sunt încă foarte departe de a-mi câştiga dreptul să răspundcunosc salcâmul. Ustensilele Maestrului nu sunt uşor de mânuit.

RRFF, Lucrarea masonică aduce folos nu numai indivizilor, cât societăţii, omenirii în ansamblul ei. Rezultate benefice, aşa cum arătam, apar numai dacă este bine condusă. Dar pentru aceasta masoneria trebuie să formeze adevăraţi Maeştri. Adevăratul Maestru va şti să mediteze, să judece, iar acţiunile sale nu vor avea alt obiectiv decât binele general al omenirii şi implicit al masoneriei. Adevăratul Maestru nu va uita niciodată că orice iniţiat datorează respect legii, oricât ar fi de imperfectă. Roadele Lucrării noastre se cer a fi înmulţite, urmând îndemnurile Maestrului Hiram lucrează, perseverează, învaţă. Răbdare, sârguinţă, modestie, înţelepciune, hotărâre, umilinţă...

În activitatea noastră trebuie să mai avem în vedere că:

-        Unitatea Francmasoneriei este asigurată plecând de la diversitatea obedienţelor, indiferent de calitatea ritualurilor, dar având ca fundament vocaţia iniţiatică în pofida pluralismului cultural;

-        Transmiterea spirituală a tradiţiei, activitatea specifică în Atelier, organizat ca un cult al umanităţii şi al progresului omului, cult realizat prin unul din riturile iniţiatice, cimentează Lanţul de Unire al Masoneriei Universale;

-        Francmasoneria este formată de oameni cu defecte şi calităţi, care doresc să progreseze şi să fie conştienţi de limitele şi posibilităţile lor şi să trăiască în armonie, conform principiilor libertăţii, egalităţii şi fraternităţii.

Subscriu şi acum la ceea ce  Emil I. Papiniu, Mare Secretar General al Francmasoneriei Române Unite, arăta în 27 ianuarie 1935: „Masoneria, dacă nu mi-a dezvăluit totdeauna cele mai frumoase părţi ale omului, îi sunt totuşi recunoscător, pentru că nu m-a făcut mai rău decât am fost şi nici mai ignorant. M-a ajutat să-mi eliberez spiritul şi conştiinţa. M-a ajutat să înţeleg mai bine viaţa în cele trei mari etape ale ei: punctul de pornire, parcursul şi cel de sosire... Este rolul masoneriei universale deci şi al nostru, de a pune în evidenţă virtuţi precum: satisfacţia legitimă a datoriei împlinite, respectul celuilalt şi iubirea sinceră a aproapelui nostru. Este rodul masoneriei de a face să izvorască din mănunchiul de interese particulare, interesul general – Ordinea şi Pacea”.

 

Am zis,

Mircea Alexandru Birţ

 


[ Sus ] [Inapoi]