CE ESTE FRANCMASONERIA?
Interviu cu Ilustrul Frate
Mare Maestru Mircea Alexandru Birţ

 

 

 

 

Sunteţi unul dintre cunoscătorii fenomenului masonic din România şi a istoriei sale recente. Nu puteţi spune pentru început, cum poate fi definită francmasoneria?

Francmasoneria este o instituţie eminamente filantropică, filozofică, având ca obiectiv căutarea adevărului, studiul moralei şi practicarea solidarităţii. Francmasoneria în sine reprezintă o mişcare de gândire extrem complexă, cu o identitate istorică foarte bine conturată, care dincolo de aura secretului şi al simbolului iniţiatic, trasează calea către un alt nivel de umanism şi alturism.

Cum se realizează, în mod concret, aceste obiective?

Prin activitate pe care francmasoneria o desfăşoară asupra ameliorării materiale şi morale, prin perfecţionarea intelectuală şi socială a umanităţii.

Care sunt principiile de bază promovate de francmasonerie?

Toleranţa mutuală, respectul faţă de semeni şi faţă de sine, libertatea conştinţei. Francmasoneria refuză orice afirmare dogmatică, consideră concepţiile metafizice ca fiind de domeniul exclusiv al aprecierii inviduale a membrilor săi. Francmasoneria recomandă adepţilor săi promovarea principiilor sale prin exemplu, cuvânt şi scrieri sub rezerva observaţiei, a respectului secretului masonic. Masoneria nu impune nici o limită în căutarea adevărului şi are ca deviză Libertate, Egalitate, Fraternitate. Cunoaşte-te pe tine însuţi, iubeşte-ţi aproapele, ajută-l, respectându-i demnitatea, sunt principiile fundamentale care ne animă în masonerie.

Este francmasoneria o societate secretă?

Nicidecum. Francmasoneria este o societate discretă. Ritualurile sale şi principiile pe care le promovează sunt cunoscute prin literatura existentă şi accesibile tuturor. Evident, activitatea şi lucrările sale sunt ,,personalizate” prin Regulamente, Constituţiile, simboluri şi, ca orice partid , organizaţie sau asociaţie de oameni liberi, are dreptul la confidenţialitate în cea ce îi priveşte pe membrii săi şi modul în care aceştia îsi desfăşoară activităţile. Cert este că Regulamentele şi Constituţiile organizaţiilor masonice trebuie să respecte întrutotul Legile statului în care acestea îşi desfăşoară activitatea.

Şi totuşi între universalitatea principiilor promovate
de organizaţiile masonice şi îndatorile unui cetăţean
al unei ţări nu pot apare, oare, contradicţii?

Acest lucru nu are cum să se întâmple. Francmasonul trebuie să fie un cetăţean onorabil, el având obligaţia de a-şi repecta patria, statul şi legile sale, în aceleaşi timp, de a promova legăturile fraterne care îi unesc pe francmasonii de pe toate meridianele globului, recomandând dialogul, respectare drepturilor omului şi al libertăţilor sale, pentru asigurarea progresului umanităţii.

Care au fost, în viziunea dvs.,
traseul şi rolul istoric al francmasoneriei?

Un istoric al francmasoneriei este greu de făcut în doar câteva fraze. Rădăcinile acestei societăţi iniţiatice datează din antichitate, îmbogăţindu-se în Evul Mediu prin contactele avute cu ordinele cavalereşti şi societăţile savante preocupate de cercetările alchimice. Începutul secolului XVIII-lea marcheză ,,despărţirea” dintre masoneria speculativă şi cea operativă, corporatistă. În Anglia, la începutul secolului XVIII-lea, masoneria era reprezentantă mai mult prin ateliere şi mult mai puţin prin obedienţe. Iniţial, masoneria era deistă, însă ulterior, spre sfârşitul secolului al XVIII-lea, ea a devenit iluministă, raţionalistă şi teofizică. Această evoluţie a masoneriei a prefigurat primele mari schisme din secolul al XIX-lea. Politizarea francmasonieră nu a făcut decât să amplifice procesul de fărâmiţare a obedienţelor. Nu este mai puţin adevărat că, încă de la începuturi, francmasoneria a deranjat inchiziţia, biserica, unele partide, dictaturile. Indiferent că erau de dreapta sau de stânga, aceste structuri au condamnat şi au persecutat în diferite moduri marea societate masonică. Nici nu se putea altfel, mai ales că, încă de la înfinţarea sa, francmasoneria a combătut dogmele feudale, sociale, politice. Să nu omitem faptul că atât instituţiile religioase, cât şi instituţiile statului au încercat, sub diferite moduri, să-şi aservească această societate.

Ce este o obedienţă?

Obedienţa este o federaţie de Loji, deci în esenţă, o structură administrativă. În masoneria liberă, un maestru mason poate fi membru în două obedienţe, ceea ce în masoneria conservatoare nu se acceptă.
Revenind la istoria francmasoneriei trebuie să arăt că forţa acestei societăţi s-a relevat numai în perioade când a ştiut să îşi respecte Constituţiile, Regulametele şi acel just echilibru reflectat de legile masonice în societate. De altfel, pentru francmasonerie, secolul al XIX-lea avea să deschidă era sciziunilor, certurilor şi persecuţiilor, dar şi pe cea a speranţelor şi a unei formidabile expansiuni. Francmasoneria a devenit o societate care a făcut să se vorbească mult despre ea şi care a ajuns să joace un rol din ce în ce mai important în cadrul societăţii. Evolutiv, masoneria aristocratică iacobiană a fost urmată de o masonerie aristocratică protestantă, de o masonerie burgheză şi în final, de o masonerie care reflectă toate straturile sociale, indiferent de aparenţa profesională, de potenţialul economic. Anticlericalismul şi laicizarea şi-au pus amprenta asupra evoluţiei francmasoneriei după deceniul al cincelea al secolului al XIX-lea. Indiscutabil, spre sfârşitul sec al XIX-lea, Lojile, în special cele dependente de Marile Oriente, au devenit laboratoare ale progresului social. În acelaşi timp, trebuie să recunoaştem că evoluţia francmasoneriei conservatoare a fost mai puţin spectaculoasă, deşi realizările sale, sub aspect filantropic şi într-o oarecare măsură pe plan social, sunt demne de menţionat. Momentul fundamental în apariţia primei schisme masonice îl constituie ca aderarea la Constituţiile lui Anderson şi acceptarea Marei Loji Unite al Angliei ca primum inter pares. Renunţarea la primul Landmark de către Marele Orient al Franţei, la solicitarea pastorului Desmond, reprezintă un alt moment crucial. Apariţia Lojilor mixte, masculine şi feminine, ar putea fi considerat al treilea moment important. Probabil că al patrulea moment relevant în istoria francmasoneriei universale se referă la aprinderea Luminilor în marile loji feminine. Iniţierea de relaţii cu Marile Oriente, Marile Obedienţe mixte sau cu Marile Obedienţe feminine, de către alte Mari Obedienţe masculine au făcut ca în final Masoneria Universală să se structureze în două mari curente, conservator şi liberal (reprezentante în Marele Oriente, unele Obedienţe masculine, Obedienţe mixte, Obedienţe feminine).

Care sunt principalele repere ale evoluţiei istorice
a francmasoneriei din România?

Luminile au fost aprinse la Galaţi şi ulterior la Iaşi, începând cu anul 1738. Tot în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea s-au înfiinţat Loji în Sibiu, Braşov, etc. Marea Lojă s-a înfiinţat în 1879. S-a lucrat în mai multe rituri. Activitatea s-a întrerupt în perioada Primului Război Mondial. După război, luminile s-au reaprins, dar după 1935 au apărut sciziunile. Din 1938 masoneria a intrat în adormire la cererea Sf. Sinod. Activitatea sa a reânceput în 1945, fără ca acestea să se înfăptuiască conform preceptelor masonice conservatoare, dar respectându-se Declaraţia UGLE din 1918 şi a continuat până în 1948, când s-a ordonat încetarea activităţii sale. Perioada Celui de-al Doilea Război Mondial a fost una dificilă pentru francmasonii români şi pentru cei ardeleni. Francmasoneria a fost considerată de către stat ca organizaţie subversivă, iar membrii săi au fost strict supravegheaţi. Unii dintre ei au fost şicanaţi sub pretextul că adăposteau aviatori englezi şi li se făceau percheziţii noaptea – de obicei între orele 2-3-4, bineânţeles. Bunicul meu, Dr. Moise Enescu, a fost una dintre victime, plătind cu viaţa. Mulţi dintre masoni au fost victime ale represiunii totalitare, atât în timpul dictaturii antonesciene cât şi în perioada dictaturii comuniste.
În exil, unii dintre masoni au continuat să lucreze în unele Loji în cadrul altor Obedienţe străine, franceze, argentiniene, etc. De menţionat că, deşi nu a existat o Mare Lojă Română în exil, a funcţionat un Suprem Consiliu în exil al Ritului Scoţian Antic şi Acceptat, care a desfăşurat o activitate benefică, atât în interesul României cât şi al Francmasoneriei Universale. Activitate masonică a reînceput după 1990, când două Mari Obedienţe de prestigiu, Marele Orient al Italiei şi ulterior Marele Orient al Franţei, au înfiinţat Loji. În 24 ianuarie 1993 s-a constituit Marea Lojă a României. În octombrie 1993 s-a reconstituit Marele Consiliu Rit Scoţian Antic şi Acceptat din România. Ulterior în ţara noastră îşi desfăşoară activitatea mai multe obedienţe.

Existenţa acestor obedienţe nu creează confuzii?

Confuzia se produce mai ales atunci când mass-media este luată drept arbitru, procuror sau avocat. Existenţa unor căi diverse de accede la adevăr, la libertate şi progres nu trebuie considerată un dezavantaj pentru nici o societate. Pe o parte, prezenţa mai multor obedienţe într-o ţară permite fiecărui dintre cetăţenii săi să găsească un loc unde va putea, în deplină seninătate, să îşi realizeze aspiraţiile. Dacă eşti un bărbat credincios, care vrei să lucrezi numai cu bărbaţii asupra unor subiecte, simboluri – există un drum. Dacă eşti femeie atrasă de spiritualitate, dar vrei să lucrezi într-un context mixt, există de asemenea, un traseu. În caz că eşti un ateu preocupat numai de teme sociale, există şi pentru acesta o cale. Traseul masonic este deschis către toate aceste ipostaze. În cartea Francmasoneria de mâine, Daniel Beresniac notează: ,,Marelui Arhitect nu i-ar plăcea ca într-o zi toate Lojile Masonice să devină federate într-o singură obedienţă! Ce nenorocire, ce sărăcie, ce regres tragic, dacă toate pietrele mai mult sau mai puţin brute s-ar topi într-un monolit! Unităţii simplificatoare şi totalitare, noi îi opunem unirea în diversitate. Toate Lojile să se deschidă tuturor vizitatorilor. Niciuna să nu se închidă companionului călător. Dar fiecare dintre ele să reprezinte un aspect al realităţii masonice, fără a avea pretenţia de a fi această realitate”. Diversitatea obedienţelor prezintă un avantaj suplimentar. Ea oferă o protecţie împotriva oricărei derive sectare sau dogmatice. Francmasonul este duşmanul dogmelor şi partizanul gândirii libere, căci acesta se potriveşte perfect cu respectul de sine şi faţă de ceilalţi care este esenţial în demersul său. Francmasonul este un om liber într-o lojă nu vom întâlni un sectant, întrucât principiul sectei este contrar idealului masonic, după cum nu vom întâlni nici un membru al unui partid extremist. Există deci o singură francmasonerie, chiar dacă aceasta prezintă o mulţime de feţe.

Care sunt contribuţiile masoneriei
în cea ce priveşte progresul social?

Carta Drepturilor Omului, emanciparea naţională, promovarea învăţământului gratuit, abolirea sclaviei şi şerbiei, egalitatea între sexe, dreptul femeilor la vot, dreptul la concedii medicale, etc.

Ce efect au respectarea şi aplicarea principiilor
francmasoneriei asupra evoluţiei individuale
a membrilor acestei organizaţii?

Ar fi absurd să ne imaginăm că francmasonii sunt nişte supraoameni. Unii pot fi personalităţi de excepţie, dar cei mai mulţi sunt persoane obişnuite, cu defecte şi calităţi. Francmasoneria este o lume aparte, întrucât adună la loc persoane animate de un ideal comun: a lucra împreună la perfecţionarea fiinţei şi a omenirii. Evident că apare, în sine, ca o misiune respectabilă, într-o societate care îşi pierde valorile pentru că nu a ştiut să păstreze simţul sacrului. Cred că ar trebui să încercăm să departajăm francmasonii de francmasonerie, de structurile sale organizatorice. Rămân optimist şi ca încheiere vă propun să medităm la ceea ce spunea un foarte bun cunoscător al fenomenului masonic mondial: ,,Vei putea să fii decepţionat de masoni, dar niciodată de masonerie!”

(a consemnat: Tudor Sălăgean)

("Masoneria în Transilvania, repere istorice"
ediţia a II-a, Ed. Argonaut Cluj-Napoca, pag.301)


[ Sus ] [Inapoi]